RESPIRAȚIA PERETELUI

Conceptul EIOS prevede separarea mediului cald de mediul rece printr-o izolație termică nepermisivă. Peretele structură este menținut într-un singur mediu (rece sau cald), iar la aplicarea unei diferențe de temperatură, peretele se usucă unidirecțional (numai la interior sau exterior). Paradoxal, deși EIOS este o termoizolație nepermisivă, peretele respiră mult mai bine prin eliminarea barierelor de apă/aer/vapori. 

Orice perete anvelopă este supus fenomenului de ”respirație”, care în mod normal trebuie să fie absorbția și cedarea umidității.

În conceptul vechi numit și controlul umiditații (moisture control), termenul de respirație provine în general de la doi factori implicați în conceperea și alcătuirea pereților de tip cavitate, și anume:

Această practică din trecut a fluxului de aer intenționat prin pereți duce la rezultate bune în gestionarea condensului, dar este împotriva ideii de eficiență termică. Noul concept de eficientizare a construcțiilor a dus la eliminarea fluxului de aer intenționat prin pereți, etanșeizarea fiind o cerință de bază. Doar că... noua anvelopă, mai eficientă termic aduce noi probleme de umiditate și mucegaiuri în pereți. Astfel s-a ajuns în situația în care noile construcții cu pereți ușori (pereți neminerali sensibili la umiditate) sunt mai puțin sănătoase și au o durată de viață mai mică decât unele construcții vechi!

Obiectivul principal spre care s-a pornit in elaborarea tehnologiei EIOS, după cum am subliniat, este eliminarea condensului, fenomen inevitabil în sistemele de pereți permeabili, având în alcătuire izolatii termice permeabile.
În general, orice structură permite difuzia vaporilor, fenomen care apare odată cu diferențele de presiune între vaporii calzi și vaporii reci, la care se adaugă fluxul de aer de la rece la cald datorat neetanșeității.

Structurile de tip cavitate, perete sau acoperiș, au două dezavantaje majore:
  • neetanșeitate mare , permițând un flux de aer abundent de la rece la cald și transfer de vapori de la cald la rece;

  • sunt structuri din materiale sensibile la umezire, care odată cu formarea condensului și absorbția apei dezvoltă mucegaiuri și sunt supuse degradării.

Etanșarea structurii este îmbunătățită prin aplicarea de folii sau membrane care încearcă și reducerea condensului sau efectelor acestuia. 
Contracararea degradării se face prin folosirea de materiale mai scumpe și tratate cu substanțe neecologice.
În practica generală, alcătuirea oricărei structuri are la bază mult vehiculata sintagmă ”peretele trebuie să respire”, care în principal justifică neputința întelegerii fenomenelor și este folosită pentru definirea generică a multitudinii de fenomene ascunse (nepercepute de simțurile umane) care se petrec într-un perete anvelopă. 
În principal, ”respirația” nu este un termen gresit. Orice perete poate absorbi umiditate, care apoi este cedată prin evaporare. Așadar, respirația peretelui este un fenomen benefic, care trebuie încurajat. Atunci, unde este greșeala, care sunt fenomenele nepercepute și neânțelese până la ora actuală, care duc la dileme și probleme?
Greșeala în stadiul actual al tehnicii este faptul că ”respirația” peretelui se face de la cald la rece, pe tot parcursul transferului de vapori. Teoretic, până la apariția Principiului Evitării Condensului, peretele și izolația termică sunt supuse aceluiași regim de permeabilitate și ”respirație”. Se încearcă separarea mediului cald de mediul rece fără oprirea totală a vaporilor calzi să ajungă în zona rece a separatorului de mediu.
Așadar, PEC este veriga lipsă în funcționarea corectă a pereților anvelopă, prin reglementarea condensării într-o anvelopă termică, separată de structura anvelopei (elementul structural).  
Dezvoltarea soluției greșite de respirație de la cald la rece a dus la adoptarea diverselor soluții care de fapt împiedică respirația, cum sunt: bariera de vapori aplicată în zona caldă (singura soluție benefică în reducerea condensului), bariera de apă/aer (permeabilă la vapori) aplicată la exterior în spatele izolației, drenajul apei din condens, ventilația între perete și izolația termică care reduce sau face inutilă izolația, etc.
O soluție greșită este și bariera de vapori aplicată pe astereala șarpantei, numită ”folie anticondens” (denumire întâlnită doar în limba română, termenul corect fiind ”retardant de vapori”). Deși această folie este necesară ca barieră de aer și apă, denumirea este o mare dezinformare prin faptul că publicul larg percepe aplicarea acestei membrane ca fiind împotriva formării condensului. În fapt, această folie devine suprafață de condens pentru vaporii calzi la orice scădere de temperatură în exterior, inclusiv dimineața, când în natură apare roua. Practic, ”folia anticondens” descarcă (condensează) ultimii vapori care au străbătut șarpanta din interior spre exterior, iar mai apoi reține apa în structură. 
Soluția corectă este dată de aplicarea Principiului Evitarii Condensului, adică separarea vaporilor calzi de mediul rece, într-o izolație termică impermeabilă la vapori sau Ansamblu termo-Izolant Ne Permisiv (AI-NP) EIOS Thermosystem. 
Aplicarea AI-NP la exteriorul (sau interiorul) unui perete anvelopă realizează separarea mediului cald de mediul rece în condițiile evitării condensului și deci menținerea peretelui structural într-un singur mediu. 
Peretele permeabil (respirabil) menținut în mediul cald nu doar că nu îndeplinește condițiile punctului de rouă sau suprasaturație a vaporilor, dar se și usucă prin fenomenul de uscare unidirecțională
Noul concept Umiditate Zero inițiat de EIOS nu necesită nici un fel de membrană, barieră de apă/aer/vapori sau folie de orice natură (cu excepția EIOS Inside aplicat la mansarde unde se poate folosi bariera de aer/apă sub învelitoare). Toate funcțiile de evitare a condensului, etanșare, hidroizolație și retardant termic sunt preluate magistral de sistemele nepermisive din clasa EIOS Thermosystem.
Transpunerea în practică a conceptului de evitare a condensului presupune conceperea peretelui anvelopă ca fiind alcătuit din două elemente distincte:
Prin conceperea separată a celor două elemente având configurații și funcționalități total diferite se realizează o structură mai bine ventilată într-un singur mediu, și o izolație hidro-termică cu eficiență extinsă.
Așadar, deși pare paradoxal, peretele anvelopă izolat nepermisiv respiră mult mai bine decât orice altă configurație de perete, prin eliminarea foliilor, membranelor și în general a grijii proectantului, constructorului și beneficiarului față de etanșeitatea structurii peretelui.
Peretele structural respiră natural prin absorbire și cedare de umiditate într-un singur mediu.
Peretele în sine primește doar rolul structural de rezistență fără rol de etanșare, barieră de apă/aer/vapori și izolație termică. Astfel, peretele se va usca unidirecțional la interior, cu precădere la aplicarea diferențelor de temperatură interior-exterior.
Izolația termică preia rolul de barieră de apă/aer/vapori și barieră termică, realizând eliminarea condensului prin menținerea puntului de rouă în izolația termică fără transfer de vapori calzi în zone reci. Totodată, peretele structural și incinta sunt complet ferite de acțiunile mediului exterior cum ar fi: apa pluvială împinsă de vânt, noxe și agenți chimici, ger sau caniculă. 
Apa de condensare în pereții anvelopă ai clădirilor este între 3 și 6 kg/m² în timpul sezonului rece în condițiile climatice temperat continentale din țara noastră, valori depășite în condiții climatice extreme.

Experimentele și lucrările EIOS arată nu numai că nu mai există fenomenul de condensare, dar substratul pe care se aplică EIOS își scade conținutul de umiditate. Fenomenul a fost numit mai întâi uscarea unidirecțională, cunoscut în prezent ca efect de uscare.

Efectul de Uscare

 Explicatorul prezintă fenomenul fizic care realizează efectul de uscare în situația în care elementul structural se află pe partea rece (exterioară) a mediilor separate.

EIOS Thermosystem este construit și sigilat astfel încât să oprească trecerea vaporilor prin izolație. Fără difuzia vaporilor de la cald la frig, fenomenul de condensare este evitat. Un flux termic slab, care totuși poate trece prin izolația nepermisivă datorită conductivității, încălzește puțin suprafața structurii pe care este aplicat termosistemul. Această căldură localizată creează o diferență de temperatură între suprafața din spatele EIOS și mediul rece exterior. Vaporii din spatele izolației se deplasează de la cald la rece, lăsând în urmă un spațiu mai uscat. Mediul mai uscat și diferența de căldură fac ca apa să se evapore și să se usuce materialele implicate.

Efectul de uscare este ajutat de faptul că elementul structural nu este o construcție etanșă.

În loc de condens, mucegai și degradare, EIOS Thermosystem creează un efect de uscare pentru structură!

Nu ar fi bine să ai asta pentru casa ta și investițiile în construcții?



LA ÎNCEPUTUL PAGINII